Blogul este pentru mine o călătorie

”Ești o insensibilă și n-ai nici un pic de talent literar!” 

Aceste vorbe au sunat ca un refren în mintea mea mult timp după ce profesoara de română mi le-a spus. Hrănită vreme de câțiva ani cu aceste cuvinte, mintea mea și le-a însușit și a acționat în consecință. Am început să mă feresc de literatură și de tot ceea ce avea legătură cu cuvintele. Am început să urăsc compunerile, devenind pentru mine o adevărată corvoadă să caut cuvintele potrivite și să jonglez cu ele.

Anii au trecut, eu m-am orientat spre domenii mai ”realiste”, am învățat să calculez ROI și ROE și am lăsat creativitatea și ”spiritul umanist” deoparte. Joburile mi le-am ales după cât de mulți bani produceau și nu după câte satisfacții îmi aduceau. Și a funcționat bine o perioadă, însă treptat simțeam nevoia de altceva. Partea artistică sau creativă din mine nu-mi dădea pace, voia să iasă la suprafață.

Nu-mi aduc aminte cum am descoperit produsele handmade, dar pentru mine acesta a fost începutul. Am început să frecventez comunitatea creatorilor de handmade, să merg la târguri, să caut cele mai frumoase produse și cei mai talentați artiști. Îmi plăcea să fac parte din această comunitate și-mi doream să găsesc cât mai mulți oameni cu aceeași pasiune. Și așa s-a născut ideea blogului.

Am început să postez interviuri cu artiști handmade, să scriu despre evenimente handmade, să organizez astfel de evenimente, să pun poze și să scriu diverse articole pe blog. Mă simțeam bine în această nouă ipostază de bloggeriță, iar tot ceea ce cream cu ajutorul blogului îmi oferea o energie pozitivă. Eu cred că până la urmă asta contează, să te simți ok cu tine însuți, să fii satisfăcut de ceea ce faci și realizezi. Iar dacă blogul reușește să-mi dea starea asta de satisfacție, atunci vorba aceea: ”Let it be!”

Când am început să scriu, am ales platforma Blogger pentru că era cam singura pe atunci. Ideea este că acum mă gândesc să revitalizez blogul, să încep să fiu mai prezentă în mediul online, să scriu constant, să încerc să dau valoare acestui blog și cu ocazia asta, să mă redescopăr pe mine. Așa că, eu cred că a venit timpul să-mi cumpăr un domeniu web.ro.

Atunci când creezi un blog, primul lucru de care ai nevoie este un nume și să-i asociez acelui nume un domeniu web. Mie îmi place tare mult cum sună numele pe care l-am ales pentru blog și mi se pare că se potrivește perfect cu ceea ce vreau să fac. Vreau să fiu sigură că acest nume va fi al meu pentru mult timp și astfel voi face toate demersurile să-l înregistrez ca domeniu. Norocul meu este că înregistrarea unui domeniu este cum nu se poate mai simplă, durează doar trei minute și voi avea numele ales atâta timp cât mi-l doresc (și plătesc).

sursa foto: domaz.ro

Un domeniu se înregistrează pe o anumită perioadă de timp (de la 1 an la 10 ani), iar prețurile depind de perioada pe care ți-ai ales-o. Cu cât această perioadă este mai mare, cu atât și reducerea de preț este mai mare, iar avantajul este că nu mai trebuie să-ți bați capul ceva timp cu termenul de expirare!

Nu știu de unde nevoia asta de a scrie pe blog, nu știu ce mă îndeamnă să scriu și nici nu știu unde mă va duce această pasiune. Știu doar că lucrurile care trebuie să se întâmple, se întâmplă, mai devreme sau mai târziu. Și mai știu că trebuie să-mi urmez instinctele, chiar dacă nu știu încotro mă vor duce ele. Nu cred că e nevoie să știu încotro mă va duce fiecare pas pe care-l fac, trebuie doar să am curajul să fac pasul respectiv. Lucrurile vor veni de la sine, iar eu mă voi bucura de călătorie!

*Articol scris pentru SuperBlog 2018- Proba 11

Visează, aventurează-te, trăiește!

Lumea asta este atât de mare și, cu toate astea, universul în care trăim este atât de mic. Rutina zilnică ne omoară, iar singura aventură de care avem parte este drumul de-acasă până la serviciu. Casă-birou, birou-casă. Din când în când o ieșire la mall, o evadare la munte (unde jumătate de aventură se consumă pe drumul dus-întors), o ieșire cu prietenii (dacă ai cu cine lăsa copiii) și cam atât. Aventuros, nu?!?

Mi se pare că ne construim o viață în care visele nu mai au loc. Sau cel puțin visele adevărate, de genul celor care te îndeamnă să cutreieri lumea în lung și lat, să ajungi la capătul lumii, să explorezi, să cunoști, să înveți, să fii liber! Le-am înlocuit cu ”vreau o vilă cu trei etaje, o mașină luxoasă în fața porții, țoale de firmă și vreau să fiu vedetă” (nici nu mai contează ce fel de vedetă, atâta timp cât curg biștarii!). Ne prăjim la soare în Grecia sau Turcia, ne ghiftuim la all-inclusive și după aia, ne întoarcem acasă, la aventura zilnică din trafic.

Când mă gândesc ce frumoase erau visele mele din copilărie, în ce locuri voiam să ajung, îmi vine să țip!!! Între două sarmale de făcut, trei pamperși de schimbat și 5 șefi de mulțumit, mi-am pierdut spiritul de aventură. De fapt, mi-am pierdut libertatea, pentru că din punctul meu de vedere să ai poftă de aventură înseamnă să ai un spirit liber.

De ceva timp însă, m-a trăsnit un dor de ducă, dar un dor din-acela pentru lumi îndepărtate, neumblate sau total diferite de ce văd în fiecare zi. Vreau să-mi hrănesc ochii cu peisaje de genul acelora pe care le vezi doar la National Geographic și vreau să simt măreția Mamei Natură! Vreau să văd întinderi nesfârșite sau peisaje sălbatice, grandioase! Și vreau să mă minunez!

Căutând pe internet o destinație care să-mi îndeplinească aceste dorințe, am dat peste Extreme Travel, prima agenție de turism de aventură din România, care organizează excursii personalizate oriunde pe Terra. 
Să mergi în safari, să faci excursii în junglă sau să vezi triburi primitive e chiar posibil. Poți alege să mergi ORIUNDE! Expediție în Africa, ascensiune pe Kilimanjaro, plajă în Zanzibar, alege un punct pe hartă și poți ajunge acolo! Vă dați seama cât de tare este asta?!!??   

 Când găsesc o astfel de ofertă, sincer mi-e foarte greu să aleg pentru că vreau să le cuprind pe toate. Ce mult mi-ar plăcea ca în viața asta să reușesc să ajung în toate locurile alea spectaculoase! 

 Dar acum, inima mea s-a setat pe o călătorie la capătul lumii, în Patagonia si Tara de Foc și nu vrea deloc să se schimbe. Sunt deja cu mintea acolo, în expediția asta fantastică! 


Ce poate fi mai frumos decât să te duci acolo unde Atlanticul întâlnește Pacificul, în Țara de Foc, în cel mai sudic punct de pe planetă, să poți vizita coloniile de Pinguini și să mergi la ghețarul Perito Moreno, ca să vezi uriașii pereți de gheață, înalți de 70 m! 

Peisajele astea parcă sunt din altă lume! O lume care exista doar în mintea mea, încă de pe vremea când citeam Jules Verne și încercam să-mi imaginez cum arată Capătul Lumii. Îmi doream enorm să traversez strâmtoarea  Magellan și să văd cu ochii mei toate apele alea învolburate pline de pirați de mare și de epave doldora de aur și alte bogății. Să străbați locurile împânzite cu sute de ani în urmă de faimoșii căutători de aur și să vezi cu ochii tăi locuri de care ai învățat și citit prin cărți înseamnă pentru mine un vis devenit realitate!

Sunt convinsă că o aventură mai spectaculoasă decât asta nu aș fi putut găsi: ghețari, lacuri, torente vijelioase și munți maiestuoși, asezonați cu puțin tango în Buenos Aires și cu mult vin în Santiago de Chile! O minunăție! Iată mai jos traseul copleșitor din oferta Extreme Travel. Eu mi-am făcut deja bagajul. Voi? 

*Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018 , iar fotografiile sunt preluate de pe site-ul sponsorului probei, Extreme Travel

Gică și restaurantul inteligent, dragoste la primă vedere

Obosit de slugăreala îndurată zi de zi la locul de muncă, protagonistul nostru, Gică, își ia nevasta de la cratiță, își smulge copilul de la calculator și îi scoate în oraș să ia cina la restaurant. Să ne înțelegem, nu la un restaurant din-acelea din centru care oferă preparate gourmet. Ei s-au dus, ca tot românul, la mall, la fast-food. Gică nici nu știe ce e aia gourmet. Pentru Gică, o experiență culinară reușită este atunci când i se trântește în farfurie o porție de juma' de kil, ceva ieftin și mult. Să se sature dom'le, dacă tot dă niște bani!

Și-n plus de asta, Gică vrea să fie servit. Toată ziua la muncă face ce-i zic alții. Trebuie să-l mulțumească pe șefu', să asculte vorbăria fără sfârșit a acestuia, să fie de acord cu ideile lui aberante, să dea din coate  ca să fie primul pe listă la mărire de salariu și câte și mai câte. Astăzi, Gică vrea să fie servit, ascultat, respectat!

Și nu vrea să stea la coadă!

Dar, o dată ajuns la fast-food, observă că e coadă, bineînțeles! Ca mai întotdeauna! Așa că, n-are ce face, se așează nemulțumit la rând, numără persoanele din fața lui (șase) și e deja pe jumătate nervos. Cucoana care e acum prima la rând adaugă extra topinguri, se răzgândește, apoi nu vrea nu-știu-ce sos care face parte din rețeta de bază a preparatului pe care-l comandă. Apa trebuie să fie neapărat la temperatura camerei și vrea să plătească cash. Ah, ba nu, vrea plata prin card, că nu are suficienți bani la ea!

Angajatul restaurantului apasă de zor pe butoane, adaugă, modifică și totul merge strună! Gică nu știe, dar toate astea se datorează sistemului software marcaj restaurant  Expressoft Technology, care este un software personalizat, special conceput pentru a optimiza activitatea oricărui tip de restaurant. 

 Capabil să gestioneze foarte rapid și corect comenzile clienților, software-ul de la Expressoft este foarte prompt chiar și în intervalele cele mai aglomerate din timpul zilei. Datorită funcționalității de tip ”Fluidizare comenzi” și a posibilității de personalizare a meniurilor, softul ajută restaurantul să reducă timpul de preluare a comenzilor și automat timpul de așteptare a clienților aflați la rând.

 Și uite așa, Gică vede cum numărul persoanelor din fața lui scade. Se minunează și recunoaște că asta îi mai atenuează un pic nervozitatea, atât cât să citească meniul și să hotărască, împreună cu familia sa, care va fi comanda finală. N-apucă bine să se consulte cu consoarta, că iată, i-a venit și lui rândul. Nu-și permite însă să zâmbească, trebuie să fie serios ca să dea comanda. Trebuie să fie atent să nu-i încurce vreun meniu sau să-i adauge ceva în plus, că ăștia atât așteaptă să te înșele. 

 Gică nu știe, dar o să vadă repede, că sistemul de POS restaurant de la Expressoft are un ecran secundar, special pentru client, care afișează în timp real comanda și alte informații utile pentru acesta. Așa că Gică respiră ușurat că totul este sub controlul său!  

E aproape gata, trebuie doar să plătească. Bagă mâna să scoată portofelul, când își dă seama că l-a uitat acasă. Se uită cu un ochi încruntat la nevastă-sa, de parcă ea era de vină pentru una ca asta, și e gata să ia foc. Într-un târziu își dă seama că are telefonul la el și poate să facă plata cu el, dar ce, ți-ai găsit, ăștia de la fast-food nu au ei facilitatea asta!

Ce nu știe încă Gică, dar este pe cale să afle, este faptul că versiunea de software Expressoft Check oferă posibilitatea clienților să achite comanda folosind mai multe modalități de plată, inclusiv Mobile Pay:

Gică al nostru scoate astfel telefonul, plătește comanda și primește pe deasupra și un discount datorat punctelor bonus acumulate în contul său de client fidel. Cu ajutorul aplicației Expressoft, procedura de fidelizare a clienților a devenit floare la ureche pentru restaurantul cu pricina, iar Gică pleacă mulțumit să-și savureze cina. 

E un om important, servit, ascultat, respectat!


*Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018
**Sursa foto: expressoft.eu

Ai grijă ce-ți dorești pentru că s-ar putea să ți se îndeplinească

sursa foto:pixabay.com

Dacă ar veni la voi un duh fermecat și v-ar spune că vă îndeplinește o dorință, care ar fi aceea?

Eu știu ce aș spune. Fără să clipesc, aș răspunde: CURAJ! Știți acela care te face să-ți îndeplinești visurile, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele? Pe ăla îl vreau! Acel curaj pe care-l avem  cu toții în copilărie, dar pe care, cu trecerea timpului ni-l pierdem sau suntem ajutați să-l pierdem.

Școala nu ne învață să fim curajoși, dar viața ne cere acest lucru în mod obligatoriu. Profesorii nu ne ajută să ne desfacem aripile, ba ni le mai și taie, cu o plăcere aproape răutăcioasă. Iar părinții, dragii de ei, și-au pierdut ei înșiși curajul și nu au cum să ni-l predea și nouă. Și uite așa, ajungem adulți la rândul nostru, având niște frici atât de puternice, încât rareori mai ieșim din carapacea noastră de siguranță! Pentru că nu mai avem curaj!

Dar la ce-mi trebuie mie mai exact acel curaj? Păi, haideți să vă spun!

Dacă aș avea un pic de curaj, mi-aș deschide un atelier de gravură. De creativitate zic eu că nu duc lipsă, talent la desen are fiica mea, iar pe fiul meu l-aș pune să lucreze la relații clienți, să ”zăpăcească” clientele cu mutrița lui plină de farmec. Mi-aș achiziționa un Gravator laser BCL-0503MU și aș începe imediat să gravez bijuterii.

Distribuit de Colop Romania, acest gravator laser Bodor de tip CO2 poate prelucra și grava obiecte din diverse materiale, inclusiv metal, așa cum am eu nevoie: aur, argint, oțel inoxidabil etc. Datorită tehnologiei laser, voi putea efectua gravuri extrem de complexe, păstrând finețea fiecărui detaliu. De asemenea, gravatorul este prevăzut cu pointer roșu coaxial, adică o rază roșie de poziționare care urmează exact traseul razei laser. Acest lucru mă va ajuta să încadrez perfect gravura pe care urmează s-o execut și să obțin, într-un mod extrem de simplu și rapid, o gravură complexă și rafinată. 

Gravatorul BCL-0503 MU este de dimensiuni mici, poate fi așezat pe masă sau birou și arată și foarte bine, ceea ce este perfect pentru că astfel că nu-mi va strica feng-shui-ul din atelier!

sursa foto: bodorlaser.ro

Însă, pe lângă design-ul modern, îmi place și faptul că are inclusă tehnologia Wi-Fi, ceea ce îmi va permite să  poziționez aparatul de gravat oriunde vreau eu, fără vreo restricție în ceea ce privește distanța față de computer. Totodată, aparatul poate fi controlat și de pe telefon, folosindu-se o aplicație atât pentru dispozitive iOS, cât și pentru Android. 

 Sincer, sunt extrem de entuziasmată și de-abia aștept să gravez mesaje speciale pentru persoane iubite, desene minunate create de fetița mea sau alte modele originale, personalizate pentru fiecare client în parte.

Îmi place la nebunie ideea și mi-ar plăcea tare mult s-o pun în practică! Ar fi nu doar o muncă cu adevărat plăcută, ci și profitabilă pentru că într-o lume ca a noastră, a producției de masă, unde totul se face pe bandă rulantă și la kilogram, cine nu vrea să fie unic și original? 

Hai că vă las acum, pentru că eu mă apuc deja de treabă!!!

*Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018 și mi-a dat, pe bune, o super idee:) Vă rog să nu mi-o furați. Dacă vă place, dați de știre și ne asociem!!!

Tratează-ți original BMW-ul ca s-apuce și el să te trateze cu o ”lipeală”

Întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului.

Eu, 38 de ani, divorțată. EL, 38 de ani, singur, proaspăt ieșit dintr-o relație.
Eu, tocilara clasei de pe vremuri. EL, șmecherașul din ultima bancă.

În liceu, toate fetele erau înnebunite după el și era tot timpul asaltat de admiratoare, iar eu eram prea timidă și prea ocupată cu toceala (nu știu cât de mult mi-a folosit, dar asta e altă poveste!!!). Acum, văd că și-a păstrat farmecul și lipiciul la femei pentru că este înconjurat de trei foste colege care îl sorb din priviri. EL le vorbește cu degajare, râde și gesticulează. Ele flutură din gene, își dau ochii peste cap și cad pe spate, dar el pare că nu observă și își continuă cu naturalețe povestirea.

Sunt curioasă despre ce vorbesc, așa că mă apropii discret de grupul vesel. Stau spate în spate cu el, ne despart câțiva centimetri și aud tot ce vorbește. A fost părăsit de iubita lui cu care a stat 10 ani și acum vrea să-și trateze inima frântă cumpărându-și un BMW.  Hopa-țopa!!! ......

Privirea mea se îndreaptă instinctiv spre minunatul meu exemplar BMW X3 E83, pe care l-am cumpărat cu vreo trei ani în urmă de la un prieten. Neuronii încep să funcționeze cu viteza luminii și mă gândesc așa: EU AM un BMW, EL își DOREȘTE un BMW. Hai că se poate înfiripa ceva aici...

Se vede că a fost mâna destinului pentru că timiditatea m-a părăsit pe loc și nu știu cum, după 5 minute, eram deja cu EL la mașină. Voia să-l vadă și să facă un test drive. ”Dacă se poate, bineînțeles”, a spus cu zâmbetul lui cel mai frumos. ”Sigur, cum să nu?!?!”, a fost răspunsul meu prompt. 

Înainte de a se urca la volan a făcut turul mașinii, a admirat jantele BMW 18 originale, și-a aranjat frizura în oglinzile laterale și s-a oprit în fața capotei. A înconjurat de câteva ori cu degetele emblema BMW de pe capotă, iar apoi ne-am urcat în mașină. S-a instalat confortabil la volan, a mângâiat tapițeria din piele (moment în care m-am gândit că băiatul ăsta chiar nu se poate abține de la atâta pipăit!!!) , a luat volanul în mână și a pornit. Test drive-ul a fost un deliciu, a condus ușor sportiv, dar cu un respect pe care rar l-am întâlnit. 

A admirat mașina și felul în care este întreținută. Păi cred și eu, la ce grijă am eu de mașina asta, normal că arată bine! Îi fac revizia la fiecare 15.000 de km, doar la service autorizat BMW și o tratez doar cu piese BMW originale.

Ar fi o aiureală din partea mea să cumpăr piese aftermarket și să-i scurtez viața bijuteriei ăsteia de mașină. Nu, mulțumesc! BMW-ul meu vede doar piese de BMW de la eXclusiv OEM, pentru că e singurul mod de a asigura calitatea și fiabilitatea recomandată de producătorul auto. 
Sincer, nu știu ce sunt alea supape și nici cum funcționează transmisia unui automobil. Dar atâta lucru știu, și anume faptul că piesele auto originale ajută mașina să aibă cel mai bun randament și să aibă o durată de viață mai mare. Nu vreau să trebuiască să dau găuri mașinii pentru că o piesă contrafăcută, care nu se potrivește perfect. Sau să aud zgomote ciudate ieșind din toba de eșapament cumpărată de la producători neautorizați. Așa că aleg să folosesc doar piese auto BMW originale.
Poate că sună ciudat, dar și femeile își iubesc mașinile! Poate că nu vă vine să credeți, dar și femeile știu să cumpere ulei original BMW (online de la Exclusiv OEM), știu să meargă la service pentru verificarea periodică a roților, pentru schimbarea pozițiilor cauciucurilor sau pentru înlocuirea plăcuțelor de frână. Eu vreau să mă simt în siguranță în BMW-ul meu și vreau să-l am alături cât mai mult timp, în condiții optime.

Și uite cum m-am trezit vorbindu-i cu atâta pasiune despre BMW-ul meu, încât nici nu mi-am dat seama când a oprit mașina. Se uita fix la mine și nu știam dacă mă privește ca pe o nebună proaspăt scăpată de la sanatoriu sau... 

”Mi-ar plăcea să vorbim la cină despre antigel și microfiltru de carbon!”, mi-a spus fără să mă scape din ochi.

Ce credeți că i-am răspuns?!?! 

 În loc de concluzie: Dacă am învățat ceva în viața asta este că ar trebui să cumpărăm mai mult timp! Și pentru că am vorbit de mașină, aici timpul cumpărat (câștigat) se datorează folosirii pieselor de schimb originale OEM BMW. Altfel aș fi pierdut acel timp pe la service-urile auto reparând stricăciunile făcute de te-miri-ce alte piese incompatibile. Sincer, aș prefera să ”pierd” timpul ăsta cu șmecherașul meu din ultima bancă......

*Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018
Abonați-vă la: Postări (Atom)