Lumea lui Spider-Man este și lumea mea

Noapte. Sforăituri puternice din partea stângă. Durere îngrozitoare în mâna dreaptă. Deschid ochii. Întuneric beznă!  Dau un cot în personajul din partea stângă, cu speranța că se va opri din sforăit. Aud un ”Mmmmm!” supărat. Nu-i convine că-l deranjez, auzi tupeu! Cel puțin am câteva minute de liniște!...

Durerea din mâna dreaptă se intensifică. Am o senzație ciudată în mână de parcă ar fi în mine o ființă vie care se zbenguie și dă din picioare! Mă sperii și aprind lumina! ”Mmmmm!” se aude o voce răgușită și profund nemulțumită din partea stângă.

-Ce s-a întâmplat?!!??!!! De ce ai aprins lumina?

-Mâna....mă doare...parcă aleargă ceva în mâna mea....uite! Și-i arăt mâna, care între timp parcă s-a umflat puțin.

-Te-o fi înțepat vreun păianjen și te transformi în Spider-Man...pardon, Spider-Man-ița! Hai stinge lumina și culcă-te la loc!

N-o fi chiar plăcut să te trezească cineva din somn, dar parcă prea multă insensibilitate din partea lui. Nici un pic de empatie, nici un ”draga mea”, nimic.

Nu mai pot să dorm. Mâna îmi zvâcnește și parcă treptat, ciudata senzație îmi invadează tot corpul. Mă dau jos din pat, mă duc la oglindă, dar ce văd acolo mă sperie: e Spider-Man. Mă uit în spatele meu, nu e nici un Spider-Man. Mă uit în oglindă, e Spider-Man. După câteva jocuri de genul acesta (ba e, ba nu e), îmi dau seama că EU SUNT SPIDER-MAN (sau mai degrabă Spider-Man-ița, așa cum a spus iubitul meu soț)!!!!!!

Sunt așa de entuziasmată că încep să mă urc pe pereți, pe tavan și să arunc cu pânze prin toată casa, așa cum am văzut la cinema. Sunt Miles Morales, Peter Parker sau amândoi la un loc.


Îmi dau repede seama că asta nu e o joacă de copil. Sunt Spider-Man, am o mare putere și o mare responsabilitate: pot salva lumea!

Cu acest gând, dau să ies pe ușă afară din casă, dar mă opresc la timp: ”Stai! Spider-Man nu iese niciodată pe ușă!!!!”. Mă întorc rapid și fără să mă mai gândesc, sar pe geam. Cu puteri nebănuite sar de pe o clădire pe alta, dar nu găsesc nici un monstru oribil cu care să mă bat. Ce fel de aventură este asta?


Nu departe însă, într-un apartament vecin cu mine, văd lumina aprinsă. Ceva mă cheamă într-acolo. Simt mirosul fricii, al terorii și al violenței. Văd monstrul cu chip de om care sfâșie tot ce prinde în cale. Ca în fiecare seară, în calea lui este soția sa. Undeva, într-un colț, speriată și cu pumnii încleștați, e un îngeraș de fată:

”Ai venit să ne salvezi?”, mă întreabă.

”Da”, îi răspund fără să clipesc.

Le smulg din calea monstrului și le pun la adăpost. De azi înainte nu mai au de ce să se teamă. Nu vor mai trebui să se întoarcă acolo niciodată și nu vor mai fi singure în lupta lor. Le îmbrățișez și le dau un pic din puterea mea: ÎNCREDERE.

Noaptea este încă tânără, așa că plec mai departe. Fac un salt uriaș, așa cum am văzut în filmele de acțiune și ajung câteva străzi mai încolo. Acum simt mirosul neputinței, al resemnării și al umilinței.  Văd un om al străzii, ghemuit de frig pe un maldăr de cartoane. Îl ridic și-l duc la căldură, într-un loc în care se poate spăla, mânca și odihni. Îl îmbrățișez și-i dau puțin din puterea mea: SPERANȚĂ.

Îmi dau seama că sunt mulți monștri de învins și nu-mi ajunge o singură noapte. Așa că îmi promit că voi face asta în fiecare noapte. Mă întorc acasă. Băiețelul meu s-a trezit, s-a dat jos din pat și acum dă nas în nas cu idolul său: Spider-Man.

”De ce te-ai trezit, dragul meu băiat?”, îi spun.

”Am visat ceva urât. Vrei să stai cu mine până adorm, Spider-Man? Te rooooooooog!!!”

”Bineînțeles”, am spus și m-am așezat lângă el. L-am îmbrățișat și i-am dat un pic din puterea mea: IUBIRE. 

A doua zi dimineața m-am trezit cu brațele băiatului meu încolăcite în jurul gâtului. Un sentiment de fericire pură a pus stăpânire pe mine și m-am gândit ce bine este să fiu în pielea mea. Astăzi nu trebuie să salvez lumea întreagă. Astăzi trebuie să am grijă de super-eroii din viața mea. Îmi îmbrățișez băiatul, apoi mă duc în camera cealaltă, de unde încă se mai aud sforăituri. Îmi sărut ușor pe frunte soțul și-l las să doarmă liniștit. ”Mmmmmm!” se aude o voce încântată și mulțumită. Se întoarce pe partea cealaltă și-și continuă ”concertul”, în timp ce eu mă duc să pregătesc micul dejun.

...

Au urmat și alte nopți ca aceasta. Am mai întâlnit și alți Spider-Man-i și împreună am luptat cu mulți  monștri. Mai avem încă multe bătălii de luptat și monștri de înfruntat, dar sunt sigură că împreună îi vom birui.

De curând am aflat că cineva ne-a filmat pe ascuns toate aventurile, apoi le-a transpus în “Spider-Man: Into The Spider-Verse” sau ca pe la noi: “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. producție ce se va lansa în România pe 28 decembrie 2018. Dacă vrei să ne vezi, te așteptăm la cinema! 


*Articol scris pentru SuperBlog 2018-Proba 26
Pozele sunt preluate de pe pixabay și de la sponsorul probei, InterComFilm

Cronica unui mic dejun perfect

E ora 7.10 și afară nu s-a luminat de ziuă. Alarma de la telefon își face treaba și sună. Sparge liniștea dimineții cu țipătul ei puternic. Întind mâna, ajung la telefon și apăs pe ”amânare”. Dar e deja prea târziu. Copiii s-au trezit și au venit peste noi în pat. ”Mami, trezește-te, mi-e foame!”

5 minute. Dac-aș mai putea dormi măcar 5 minute... Să termin visul... Sunt pe plaja din Phi Phi, mă bronzez la soare și....

”Mami!Mi-e foame!!!”

Deschid ochii. În fața mea peretele. Vreau să mă întorc, dar ceva mă împiedică, nu am loc. Copiii! Au venit peste noi....e luni....sunt În București...e dimineață...trebuie să merg la birou....

”Mami! Mi-e foame!”

Gata, m-am trezit. Asta e viața mea! Plaja a fost doar în vis...Dar, nu am timp de lamentări, e târziu și trebuie să fac micul dejun. Mă duc la bucătărie, deschid sertarul să iau punga de cereale, dar ia-o de unde nu-i! Nu se poate, asta nu e ziua mea cea bună! Ce mă fac? Copiii mănâncă doar cereale!!! Mă gândesc repede ce am de făcut! Mă învârt, mă uit în stânga și dreapta și dau cu ochii de EL:

Este storcătorul prin presare la rece, Hurom. Îl folosesc zilnic să-mi prepar mie și copiilor sucurile pline de vitamine. Folosind  sistemul de stoarcere lentă prin presare la rece (Slow Squeezing System) inventat chiar de Hurom, acest aparat stoarce delicat fructele și legumele, fără a le distruge structura naturală. Fructele și legumele își păstrează integral vitaminele, mineralele, enzimele și antioxidanții.

Iubesc acest aparat, dar nu l-am încercat niciodată la micul dejun. Ca să înlocuiesc cerealele după care sunt înnebuniți copiii mei, ar trebui să găsesc o rețetă minune. De mult timp mi-am propus să scap de cerealele acelea dulci, pline de zahăr și nesănătoase, dar mi-a fost teamă. Acum sunt nevoită s-o fac! Mintea îmi merge repede, caut ingrediente și mă decid să încerc. Fie ce-o fi!

Pentru micul dejun am nevoie de fibre și proteine, calciu, fructe și legume care să le ofere copiilor aportul nutritiv necesar pentru a-și începe ziua. Ceva sănătos, sățios și simplu de făcut.
Iau repede ingredientele și le introduc în aparat. Fac porție triplă, pentru ei doi și pentru mine. Ce-mi place la noul model Hurom este gura mare de alimentare, prevăzută cu un set de cuțite care sunt antrenate de motor și care se învârt la 23 de rotații pe minut, mărunțind ingredientele și alimentând apoi, automat, ansamblul de procesare. 

În dimineața asta am doar câteva banane de tăiat/mărunțit, însă pe timpul zilei când îmi pregătesc sucul preferat de sfeclă roșie, morcovi și mere, gura de alimentare de dimensiuni mari și sistemul inovator de mărunțire mă scutește de un efort în plus. 

Probabil că vă veți gândi ce mare efort să tai niște fructe și legume, dar atunci când ai o mulțime de alte sarcini de îndeplinit și nu-ți mai vezi capul de treburi, să mai trebuiască să și tai fructe și legume poate deveni o bătaie de cap în plus. Faptul că noul model de Hurom gestionează singur procesul de stoarcere mi se pare o super inovație! 


Micul dejun e gata. Îi poftesc pe copii în bucătărie, îi invit să bea miraculoasa poțiune și aștept verdictul. Se uită curioși la mine, ridică paharul la gură și încep să bea. Nu se strâmbă deocamdată, e bine. Beau o gură și apoi încă o gură și nu se opresc până nu-l termină. Cu paharul încă în gură, ridică degetul mare în semn de ok! Răsuflu ușurată, ziua începe bine!

Îmi beau și eu smoothie-ul, iar apoi trec la demontarea aparatului pentru a-l curăța. Periile primite ca accesorii îmi fac munca mai ușoară, ajutându-mă să curăț rapid sita aparatului. Sistemul vertical de evacuare a resturilor face ca acest nou model Hurom să fie mai simplu de curățat. La alte modele, gura de evacuare este laterală, făcând posibilă blocarea resturilor și îngreunarea acțiunii de curățare. Hurom HA-I One Stop a rezolvat acest inconvenient.


Acum sunt pregătită pentru o nouă zi!

*Articol scris pentru Super Blog 2018-Proba 25, pozele fiind preluate de pe site-ul sponsorului, Hurom