Lumea lui Spider-Man este și lumea mea

Noapte. Sforăituri puternice din partea stângă. Durere îngrozitoare în mâna dreaptă. Deschid ochii. Întuneric beznă!  Dau un cot în personajul din partea stângă, cu speranța că se va opri din sforăit. Aud un ”Mmmmm!” supărat. Nu-i convine că-l deranjez, auzi tupeu! Cel puțin am câteva minute de liniște!...

Durerea din mâna dreaptă se intensifică. Am o senzație ciudată în mână de parcă ar fi în mine o ființă vie care se zbenguie și dă din picioare! Mă sperii și aprind lumina! ”Mmmmm!” se aude o voce răgușită și profund nemulțumită din partea stângă.

-Ce s-a întâmplat?!!??!!! De ce ai aprins lumina?

-Mâna....mă doare...parcă aleargă ceva în mâna mea....uite! Și-i arăt mâna, care între timp parcă s-a umflat puțin.

-Te-o fi înțepat vreun păianjen și te transformi în Spider-Man...pardon, Spider-Man-ița! Hai stinge lumina și culcă-te la loc!

N-o fi chiar plăcut să te trezească cineva din somn, dar parcă prea multă insensibilitate din partea lui. Nici un pic de empatie, nici un ”draga mea”, nimic.

Nu mai pot să dorm. Mâna îmi zvâcnește și parcă treptat, ciudata senzație îmi invadează tot corpul. Mă dau jos din pat, mă duc la oglindă, dar ce văd acolo mă sperie: e Spider-Man. Mă uit în spatele meu, nu e nici un Spider-Man. Mă uit în oglindă, e Spider-Man. După câteva jocuri de genul acesta (ba e, ba nu e), îmi dau seama că EU SUNT SPIDER-MAN (sau mai degrabă Spider-Man-ița, așa cum a spus iubitul meu soț)!!!!!!

Sunt așa de entuziasmată că încep să mă urc pe pereți, pe tavan și să arunc cu pânze prin toată casa, așa cum am văzut la cinema. Sunt Miles Morales, Peter Parker sau amândoi la un loc.


Îmi dau repede seama că asta nu e o joacă de copil. Sunt Spider-Man, am o mare putere și o mare responsabilitate: pot salva lumea!

Cu acest gând, dau să ies pe ușă afară din casă, dar mă opresc la timp: ”Stai! Spider-Man nu iese niciodată pe ușă!!!!”. Mă întorc rapid și fără să mă mai gândesc, sar pe geam. Cu puteri nebănuite sar de pe o clădire pe alta, dar nu găsesc nici un monstru oribil cu care să mă bat. Ce fel de aventură este asta?


Nu departe însă, într-un apartament vecin cu mine, văd lumina aprinsă. Ceva mă cheamă într-acolo. Simt mirosul fricii, al terorii și al violenței. Văd monstrul cu chip de om care sfâșie tot ce prinde în cale. Ca în fiecare seară, în calea lui este soția sa. Undeva, într-un colț, speriată și cu pumnii încleștați, e un îngeraș de fată:

”Ai venit să ne salvezi?”, mă întreabă.

”Da”, îi răspund fără să clipesc.

Le smulg din calea monstrului și le pun la adăpost. De azi înainte nu mai au de ce să se teamă. Nu vor mai trebui să se întoarcă acolo niciodată și nu vor mai fi singure în lupta lor. Le îmbrățișez și le dau un pic din puterea mea: ÎNCREDERE.

Noaptea este încă tânără, așa că plec mai departe. Fac un salt uriaș, așa cum am văzut în filmele de acțiune și ajung câteva străzi mai încolo. Acum simt mirosul neputinței, al resemnării și al umilinței.  Văd un om al străzii, ghemuit de frig pe un maldăr de cartoane. Îl ridic și-l duc la căldură, într-un loc în care se poate spăla, mânca și odihni. Îl îmbrățișez și-i dau puțin din puterea mea: SPERANȚĂ.

Îmi dau seama că sunt mulți monștri de învins și nu-mi ajunge o singură noapte. Așa că îmi promit că voi face asta în fiecare noapte. Mă întorc acasă. Băiețelul meu s-a trezit, s-a dat jos din pat și acum dă nas în nas cu idolul său: Spider-Man.

”De ce te-ai trezit, dragul meu băiat?”, îi spun.

”Am visat ceva urât. Vrei să stai cu mine până adorm, Spider-Man? Te rooooooooog!!!”

”Bineînțeles”, am spus și m-am așezat lângă el. L-am îmbrățișat și i-am dat un pic din puterea mea: IUBIRE. 

A doua zi dimineața m-am trezit cu brațele băiatului meu încolăcite în jurul gâtului. Un sentiment de fericire pură a pus stăpânire pe mine și m-am gândit ce bine este să fiu în pielea mea. Astăzi nu trebuie să salvez lumea întreagă. Astăzi trebuie să am grijă de super-eroii din viața mea. Îmi îmbrățișez băiatul, apoi mă duc în camera cealaltă, de unde încă se mai aud sforăituri. Îmi sărut ușor pe frunte soțul și-l las să doarmă liniștit. ”Mmmmmm!” se aude o voce încântată și mulțumită. Se întoarce pe partea cealaltă și-și continuă ”concertul”, în timp ce eu mă duc să pregătesc micul dejun.

...

Au urmat și alte nopți ca aceasta. Am mai întâlnit și alți Spider-Man-i și împreună am luptat cu mulți  monștri. Mai avem încă multe bătălii de luptat și monștri de înfruntat, dar sunt sigură că împreună îi vom birui.

De curând am aflat că cineva ne-a filmat pe ascuns toate aventurile, apoi le-a transpus în “Spider-Man: Into The Spider-Verse” sau ca pe la noi: “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. producție ce se va lansa în România pe 28 decembrie 2018. Dacă vrei să ne vezi, te așteptăm la cinema! 


*Articol scris pentru SuperBlog 2018-Proba 26
Pozele sunt preluate de pe pixabay și de la sponsorul probei, InterComFilm