Pledoarie pentru sănătatea copiilor noștri
Aseară am avut un vis ciudat. Se făcea că eram invitată, în calitate de speaker la o conferință pe tema ”Sănătatea copiilor noștri”. Trebuia să vorbesc în fața unui public de zeci sau sute de părinți și să-i conving de importanța alegerilor în materie de alimentație și nu numai, încă de la vârste fragede. Știu că a fost un vis pentru că eu nu aș putea deschide gura în fața unui public așa mare. Însă se pare că m-am descurcat bine în visul meu, mi-am stăpânit bine emoțiile și am avut un discurs cât se poate de coerent. Iată-l redat mai jos, integral, exact așa cum mi-l amintesc:”Aș fi vrut să încep acest discurs cu o glumă, dar nu sunt o persoană amuzantă și știu că nu v-aș putea face să zâmbiți. Așa că am să încep prin a vă împărtăși o experiență personală.
Când eram mică credeam că părinții mei sunt infailibili. Dacă mama zicea că mărul este maro, eu îl vedeam maro. Dacă mama spunea că nucile sunt grele la stomac, eram absolut sigură că așa era. Ce spunea mama era sfânt pentru mine, pentru că cine știe mai bine decât mama?
Când m-am făcut un pic mai mare, am început să văd defectele părinților mei, să le judec înfățișarea, comportamentul sau stilul de viață. Îmi spuneam că eu nu o să ajung ca ei, că o să fac alegeri mai înțelepte decât ei.
Acum, la maturitate, îmi dau seama că sunt copia lor fidelă. Unele lucruri pe care le-am preluat de la ei sunt bune și altele sunt mai puțin bune, nu asta contează neapărat. Ceea ce contează cu adevărat și ceea ce încerc de fapt să vă spun, dragi mămici și dragi tătici prezenți la această conferință, este faptul că într-adevăr, noi toți suntem oglinda părinților noștri. Fie că vrem sau nu, adoptăm comportamentul părinților noștri, facem, mâncăm și trăim așa cum am văzut că fac, mănâncă și trăiesc părinții noștri.
Familia este principalul loc unde crește și se dezvoltă un copil și, fie că ne place sau nu, un copil va ajunge să facă întotdeauna ce A FĂCUT părintele său și aproape niciodată ce I-A SPUS acesta să facă.
Așadar, dacă părintele mănâncă toată ziua chipsuri (că doar suntem la o conferință despre nutriție), dar îi ține prelegeri copilului de cât de nesănătoase sunt acestea și apoi încearcă să-i bage pe gât semințe de chia, probabil că acel copil va mânca o perioadă semințele, după care va ajunge să le urască și cu prima ocazie se va îndopa cu ...ghiciți ce?...chipsuri.
Nu putem avea pretenția de la copiii noștri să se abțină de la dulciuri dacă sertarele din bucătăria noastră sunt pline de ciocolată, bomboane și jeleuri. Nu putem avea pretenția de la copiii noștri să bea numai sucuri naturale de fructe dacă ne văd pe noi că bem doar băuturi carbogazoase.
Prin urmare, dacă vrem ca ei să adopte un stil de viață sănătos, trebuie ca noi, părinții, să adoptăm un stil de viață sănătos, nu să încercăm să le ”vindem” ceva în care noi nu credem. Pe de o parte, copiii noștri sunt prea deștepți pentru a ”mușca” momeala asta, iar pe de altă parte, ne face pe noi să părem falși, ipocriți.
Știu, vi se pare greu și probabil credeți că este prea târziu să vă schimbați acum modul de gândire și stilul de viață. Dar vă rog să vă gândiți că sănătatea copiilor noștri depinde în primul rând de noi!
Și nu este vorba doar de sănătatea fizică, care implică sport și alimentație sănătoasă. Este vorba și de sănătatea mentală și afectivă a copiilor noștri pentru că o alimentație nesănătoasă aduce după sine nenumărate alte probleme, atât de natură fizică, cât și mentală.
Când spun asta, mă gândesc că un copil supraponderal, pe lângă faptul că poate avea probleme de sănătate, e posibil să aibă, de exemplu, probleme de integrare socială mai mari decât alți copii. Un copil supraponderal poate fi ținta unor ironii sau chiar batjocură din partea altor copii, ceea ce poate să-i creeze diverse tulburări de natură emoțională. Un copil supraponderal nu va putea alerga la fel de rapid și nu va putea participa la fel de mult ca alți copii la activități care implică efort fizic. Acest lucru va face, poate, să aibă mai puțini prieteni. De asemenea, fiind supraponderal, în adolescență încep frustrările că nu corespunde din punct de vedere fizic. Imaginea lui are de suferit, la fel și încrederea în sine.
Aș mai putea continua cu astfel de exemple, însă cred că ați înțeles mesajul. Cel puțin, pot doar să sper că am reușit să mă fac înțeleasă. Ceea ce vreau totuși să vă mai spun, este că merită să vă zbateți pentru a vă schimba stilul de viață și implicit de a-i ajuta și pe copiii voștri să-și formeze deprinderi alimentare corecte. Chiar dacă este dificil, copilul dumneavoastră merită acest ”sacrificiu”.
Și pentru că e mai bine să previi decât să tratezi, începeți cât mai repede, chiar de azi, chiar de ACUM!
Totul pornește din copilărie! Atitudinea, mentalitatea, stilul de viață, totul! Tot ceea ce facem și suntem ca adulți ni ”se trage” din copilărie. O viață de adult echilibrată începe cu o copilărie echilibrată și voi puteți să-i ajutați pe copiii voștri să aibă o viață frumoasă începând cu o alimentație sănătoasă!
Înainte să închei acest discurs și înainte să vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat, vă las să vă gândiți la ce a spus Jacqueline Kennedy:<<Dacă ai eșuat ca părinte, nimic altceva din ceea ce ai făcut nu prea mai contează>>. ”
*Articol scris pentru SuperBlog 2018-Proba 14
**Sursa foto: sanovita.ro, sponsorul acestei probe
