Am deschis astăzi Facebook-ul. O prietenă îmi zâmbea fericită de la o terasă din Paris și mi s-a făcut și mie dor... Dor nebun de vacanță, de hălăduit pe străduțe întortocheate și de umblat pe jos până mi se umpleau picioarele de bătături, de băut cafele și mâncat croissante la terasă, de căscat ochii la oameni și de urmărit forfota străzii dimineața.
Sau mai mult cred că mi s-a făcut dor de sentimentul acela de libertate pe care ți-l oferă o vacanță, sentimentul acela de ”n-am nici o grijă” sau de ”nu-mi pasă”. Nu-mi pasă dacă raportul nu este gata la timp, nu-mi pasă dacă șefa s-a trezit cu fața la cearceaf, nu-mi pasă dacă copiii n-au ce mânca astăzi. Da, astăzi chiar ”nu-mi pasă”!
Oare voi mai putea vreodată să retrăiesc acel sentiment? Pentru că astăzi există ”oare ce fac copiii la ora asta”, în cazul în care mă duc fără copii (ceea ce practic e imposibil, dar pot visa, nu-i așa?) sau mai există ”mami, mi-a intrat ceva în ochi” sau ”mami, soră-mea m-a împins” sau ”mami, frate-miu a zis cuvântul cu p” (prost, nu vă gândiți la altceva)...
Iar când am auzit și că operatorul Christian Tour susține Dreptul la vacanță, mi s-au aprins și mie niște beculețe!!! Chiar am și eu Dreptul la vacanță, după toate nebunia, agitația și stresul pe care le îndur în fiecare zi. Am și eu dreptul la o vacanță, dar nu una în care să umblu pe străduțe, ci una în care să stau să ascult păsărelele cum cântă și să stau întinsă pe iarbă, să mă uit la stele. Literalmente am nevoie să mă uit la stele!!
Iar pentru asta, nici măcar nu trebuie să mă duc departe, pot alege o vacanță în România, undeva la munte, la iarbă verde și aer curat, ceea ce-mi aduce aminte de prima mea vacanță adevărată cu gașca de prieteni, sus pe munte.
Prima mea vacanță cu gașca de prieteni la Cabana Sâmbăta din Munții Făgăraș
Se întâmpla cândva prin liceu și era prima dată când plecam departe de părinți. A fost o ieșire de 3 zile, fără stres, doar de capul nostru, o ieșire pe care și acum mi-o aduc aminte cu mare drag. Poate pentru că a fost prima dată sau poate pentru că eram tineri și fără griji sau poate pentru că pur și simplu a fost mi-nu-na-tă!
Țin minte și până-n ziua de azi cum am plecat dis de dimineață sus, la Cabana Sâmbăta, care se află în Munții Făgăraș. Noi locuiam aproape de Sâmbăta, într-un orășel cochet chiar la poalele Munților Făgăraș și cunoșteam traseul din poveștile colegilor mai mari, așa că aventura pe muntele cu pricina era cumva obligatorie pentru niște adolescenți care se respectă!
Cum se ajunge la Cabana Sâmbăta
Cabana Sâmbăta se află la o înălțime de vreo 1400 de m și când eram eu în liceu aveai de mers pe drum forestier vreo 2 kilometri, apoi o parte prin pădure și în final venea urcușul pe munte, pe drum marcat. Acum nu mai mergi pe drumul forestier, poți să-ți lași mașina undeva la baza muntelui, la baraj. Rămâne drumul prin pădure și urcușul propriu-zis, care nu este deloc greu. Există popasuri unde te poți odihni, iar drumul până sus la Cabană durează, cu pauze, cam o oră - o oră jumătate.
Popasurile pe drum de munte sunt un deliciu: bei apă de izvor, dai cu piciorul în pietricele, iar flămânzii mănâncă sandvișurile puse la pachet. Adevărul este că nu există mâncare mai bună decât sandvișurile de la pachet.
O dată ajunși la Cabană, ne-am petrecut zilele râzând la picnic și mâncând conserve, iar nopțile le-am pierdut cântând la chitară cântece de studenție. Oare astăzi se mai cântă la chitară? Oare astăzi mai știe cineva ”Când te scuturi de zăpadă” sau ”De ce”? Eu țin minte că noi aveam un carnețel cu versurile cântecelor. Și cântam și făceam foc de tabără și ne uitam la stele, pentru că stelele se văd altfel la munte, într-o seară senină. Se văd atât de clar și de frumos, de parcă ești la Observator.
Au fost trei zile fantastice pe care nu le voi uita, chiar dacă după această ieșire au mai urmat și altele, și altele, și altele. De fiecare dată mă voi întoarce acolo cu mare drag. Și chiar am făcut-o, după aproape 20 de ani. Am revenit tot cu aceeași gașcă, dar de data aceasta și cu copiii fiecăruia dintre noi și a fost o experiență de neuitat. Copiii au fost super încântați, chiar dacă nu am înnoptat la Cabană (nici nu știu dacă se mai fac cazări acolo), dar drumul până acolo a fost foarte distractiv pentru ei.
Dacă vreți să încercați și voi o astfel de aventură cu copiii, vă recomand să vă luați cazare undeva la pensiunile de la Sâmbăta de Sus, iar drumul până sus la Cabană să fie o excursie de dimineața până seara. Dacă vă luați
vacanța cu Christian Tour, poate găsiți niște oferte speciale la cazare, merită să vă uitați pe site.
Da, chiar mi-e dor!
E ora 7.10 și afară nu s-a luminat de ziuă. Alarma de la telefon își face treaba și sună. Sparge liniștea dimineții cu țipătul ei puternic. Întind mâna, ajung la telefon și apăs pe ”amânare”. Dar e deja prea târziu. Copiii s-au trezit și au venit peste noi în pat. ”Mami, trezește-te, mi-e foame!”
5 minute. Dac-aș mai putea dormi măcar 5 minute... Să termin visul... Sunt pe plaja din Phi Phi, mă bronzez la soare și....
”Mami!Mi-e foame!!!”
Deschid ochii. În fața mea peretele. Vreau să mă întorc, dar ceva mă împiedică, nu am loc. Copiii! Au venit peste noi....e luni....sunt În București...e dimineață...trebuie să merg la birou....
”Mami! Mi-e foame!”
Gata, m-am trezit. Asta e viața mea! Plaja a fost doar în vis...Dar, nu am timp de lamentări, e târziu și trebuie să fac micul dejun. Mă duc la bucătărie, deschid sertarul să iau punga de cereale, dar ia-o de unde nu-i! Nu se poate, asta nu e ziua mea cea bună! Ce mă fac? Copiii mănâncă doar cereale!!! Mă gândesc repede ce am de făcut! Mă învârt, mă uit în stânga și dreapta și dau cu ochii de EL:
Este storcătorul prin presare la rece, Hurom. Îl folosesc zilnic să-mi prepar mie și copiilor sucurile pline de vitamine. Folosind sistemul de stoarcere lentă prin presare la rece (Slow Squeezing System) inventat chiar de Hurom, acest aparat stoarce delicat fructele și legumele, fără a le distruge structura naturală. Fructele și legumele își păstrează integral vitaminele, mineralele, enzimele și antioxidanții.
Iubesc acest aparat, dar nu l-am încercat niciodată la micul dejun. Ca să înlocuiesc cerealele după care sunt înnebuniți copiii mei, ar trebui să găsesc o rețetă minune. De mult timp mi-am propus să scap de cerealele acelea dulci, pline de zahăr și nesănătoase, dar mi-a fost teamă. Acum sunt nevoită s-o fac! Mintea îmi merge repede, caut ingrediente și mă decid să încerc. Fie ce-o fi!
Pentru micul dejun am nevoie de fibre și proteine, calciu, fructe și legume care să le ofere copiilor aportul nutritiv necesar pentru a-și începe ziua. Ceva sănătos, sățios și simplu de făcut.
Iau repede ingredientele și le introduc în aparat. Fac porție triplă, pentru ei doi și pentru mine. Ce-mi place la noul model Hurom este gura mare de alimentare, prevăzută cu un set de cuțite care sunt antrenate de motor și care se învârt la 23 de rotații pe minut, mărunțind ingredientele și alimentând apoi, automat, ansamblul de procesare.
În dimineața asta am doar câteva banane de tăiat/mărunțit, însă pe timpul zilei când îmi pregătesc sucul preferat de sfeclă roșie, morcovi și mere, gura de alimentare de dimensiuni mari și sistemul inovator de mărunțire mă scutește de un efort în plus.
Probabil că vă veți gândi ce mare efort să tai niște fructe și legume, dar atunci când ai o mulțime de alte sarcini de îndeplinit și nu-ți mai vezi capul de treburi, să mai trebuiască să și tai fructe și legume poate deveni o bătaie de cap în plus. Faptul că noul model de Hurom gestionează singur procesul de stoarcere mi se pare o super inovație!
Pot folosi și gura de alimentare clasică pentru că Hurom HA-I One Stop beneficiază de un sistem dual de alimentare.
Micul dejun e gata. Îi poftesc pe copii în bucătărie, îi invit să bea miraculoasa poțiune și aștept verdictul. Se uită curioși la mine, ridică paharul la gură și încep să bea. Nu se strâmbă deocamdată, e bine. Beau o gură și apoi încă o gură și nu se opresc până nu-l termină. Cu paharul încă în gură, ridică degetul mare în semn de ok! Răsuflu ușurată, ziua începe bine!
Îmi beau și eu smoothie-ul, iar apoi trec la demontarea aparatului pentru a-l curăța. Periile primite ca accesorii îmi fac munca mai ușoară, ajutându-mă să curăț rapid sita aparatului. Sistemul vertical de evacuare a resturilor face ca acest nou model Hurom să fie mai simplu de curățat. La alte modele, gura de evacuare este laterală, făcând posibilă blocarea resturilor și îngreunarea acțiunii de curățare. Hurom HA-I One Stop a rezolvat acest inconvenient.
Acum sunt pregătită pentru o nouă zi!
*Articol scris pentru Super Blog 2018-Proba 25, pozele fiind preluate de pe site-ul sponsorului, Hurom
Prima mea întâlnire! Cine-și mai aduce aminte? Parcă a fost demult, într-o altă viață. Parcă nici nu eram eu fetișcana aia plină de viață, cu multe visuri și fără nici o grijă...
Dar să nu cădem în melancolie! Prima mea întâlnirea oficială s-a întâmplat pe vremea când eram la liceu, locuiam într-un orășel de provincie și nu se inventaseră încă mall-urile. Cel puțin, nu la noi în țară. Fashion icon-urile noastre erau fetele din Beverly Hills 90210, alias Brenda, Kelly și Donna. Eu și prietenele mele le sorbeam din priviri și încercam din răsputeri să le copiem ținutele. Nici nu mai știu de pe unde ne cumpăram hainele, dar reușeam cumva să fim la modă.
Prima oară a fost stilul Brenda din Beverly Hills 90210
Eu încercam să mă identific cu Brenda, îmi plăcea pentru că era un amestec foarte reușit de inocență, îndrăzneală, ambiție și rebeliune. Și în plus de asta, îmi plăcea stilul ei vestimentar, blugii înalți strânși în talie cu o curea lată și cataramă mare, cămășile cu cravată sau bluzele decoltate pe care le purta.
Prin urmare, în ziua cu pricina m-am îmbrăcat precum Brenda Walsh la o întâlnire romantică cu frumușelul Dylan McKay. Mă perpeleam toată întrebându-mă dacă sunt eu oare Brenda visurilor sale și dacă mi-am făcut bine nodul de la cravată!
Cămașă în dungi largă +cravată colorată
Dar probabil că Dylan se rătăcise pe undeva pentru că la întâlnire a venit un rocker blond, cu pletele-n vânt, de care până la urmă m-am și îndrăgostit, dar asta este o altă poveste....
Apoi a fost stilul Rachel Green din celebrul Friends
După ce am depășit faza cu Brenda, a urmat altă fashion icon a vremii sale, Rachel Green din serialul Friends. Foarte drăguță, Rachel era tot timpul aranjată impecabil, ca scoasă din cutie. Era elegantă chiar și în blugi, nu știu cum reușea! Aveam cu Rachel un mare punct în comun: vesta din denim. Am purtat vesta aia la toate ”primele întâlniri” de pe vremea aceea, așa de tare eram obsedată de acest obiect vestimentar.
Vestă denim + fustă scurtă neagră
Într-un final am ales un stil care să mă reprezinte
Într-un final, m-am lecuit și de Brenda și de Rachel și am încercat să fiu EU la următoarele ”prime întâlniri”. Am învățat că prima impresie contează, iar ceea ce vreau să se întrevadă chiar de la prima întâlnire este cine sunt eu cu adevărat: fără complicații inutile, cochetă și feminină. Cămășile transparente sau cele înflorate mi se par foarte feminine astfel că am în garderobă o colecție impresionantă. Cam așa ar arăta o ținută obișnuită de-a mea, purtată până la obsesie:
Cămașă înflorată + blugi+ cizme cu toc
Fără prea multă piele la vedere
Un pic de decolteu nu strică, e chiar recomandabil. Nu țin minte să fi purtat rochii elegante la vreo primă întâlnire, dar rochii de zi da. Sunt preferatele mele pentru că sunt comode și mă pot mișca în voie:)
Rochie cu mânecă lungă și decolteu adânc + cizme lungi
Combinația alb-negru
Ador combinația asta. M-a scos de multe ori din încurcătură și o port de fiecare dată cu multă încredere. Și am avut succes de fiecare dată:)
Fustă scurtă din piele+ cizme + bluză largă
Cei trei NU: NU prea sofisticată, NU prea strâmtă, NU încălțăminte incomodă
Vorba aia:
”Nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Nu vreau să par că am stat 10 ore să mă pregătesc pentru întâlnirea respectivă sau că sunt sofisticată în viața de zi cu zi. Vreau o ținută naturală, comodă, curată și îngrijită. N-o să vezi la mine, de exemplu,
pantofi incomozi pe care să nu-i fi purtat vreodată până atunci. De asemenea, n-o să port haine prea strâmte în care să nu pot respira sau să nu pot mânca (de frica balonării!!)
Ținuta pe care o aleg trebuie să fie în așa fel încât să nu mă facă să mă gândesc la haine, ci să mă concentrez pe ce este mai important: EL!
*Articol scris pentru SuperBlog 2018-Proba 24. Fotografiile din colaje sunt luate de pe site-ul answer.ro, sponsorul probei
